Interpretarea de conferințe – tipuri și terminologie

Interpretare și traducere

Deseori interpretarea este confundată cu traducerea. Diferența: interpreții lucrează cu texte rostite, iar traducătorii cu texte scrise.

Tipuri de interpretare

Interpretarea de conferințe poate presupune mai multe modele de lucru. Interpreții Comisiei practică toate aceste modele:

Interpretare consecutivă
Interpretul transmite mesajul după ce vorbitorul și-a încheiat ideea sau intervenția, de obicei cu ajutorul notițelor.

Interpretare simultană
Interpretul transmite mesajul pe măsură ce vorbitorul se exprimă, folosind echipamente speciale (ex. cabină, căști, microfon).

Interpretare în șoaptă (Chuchotage)
Interpretul stă așezat sau în picioare lângă participanți și interpretează simultan direct la urechea acestora.

Terminologie

• limba activă: limba în care se interpretează
• limba pasivă: limba din care se interpretează 
• regim redus: se oferă interpretare, dar nu din toate limbile oficiale
• regim simetric: se oferă interpretare în toate limbile în care se exprimă participanții
• regim asimetric: toți participanții pot vorbi în limba lor maternă, dar nu se oferă interpretare în toate limbile respective
• limbajul semnelor: interpreții în limbajul semnelor lucrează dintr-o limbă vorbită într-o limbă mimico-gestuală sau din/în două limbi mimico-gestuale.
• retroversiune sau retur: interpretul interpretează din limba sa maternă într-o a doua limbă activă.
• cheval: interpretul lucrează în două cabine la aceeași reuniune.
• interpretarea prin releu: cunoscută și ca „interpretare indirectă”. interpretul interpretează dintr-o limbă neinclusă în propria combinație, cu ajutorul unei limbi-pivot.
  Exemplu: interpretează din finlandeză în slovacă după ce mesajul a fost interpretat mai întâi în franceză