Protecția adulților

Din cauza îmbătrânirii populației și a declinului frecvent al facultăților mintale și psihosociale ale persoanelor în vârstă, precum și a numărului tot mai mare de persoane cu handicap de toate vârstele, tot mai mulți adulți au nevoie de protecție juridică sau de asistență juridică pentru a-și gestiona interesele personale sau financiare. În prezent, ei se confruntă cu diverse dificultăți în situații transfrontaliere (de exemplu, atunci când reprezentantul lor trebuie să închidă un cont bancar străin în străinătate sau când o măsură de protecție luată de o instanță dintr-o țară trebuie să fie invocată în străinătate). 

Pe 31 mai 2023, Comisia a prezentat două propuneri legislative menite să soluționeze dificultățile cu care se confruntă acești adulți și reprezentanții lor în situații transfrontaliere:

• un regulament care va reglementa cazurile transfrontaliere de protecție a adulților în țările UE și
• o decizie a Consiliului care va obliga țările UE să adere la Convenția HCCH din 2000 privind protecția adulților

Propunerile vor stabili norme uniforme aplicabile cazurilor transfrontaliere legate de protecția adulților, vor îmbunătăți securitatea juridică, vor reduce costul și durata procedurilor transfrontaliere și vor contribui la protejarea drepturilor adulților, inclusiv a dreptului lor la autonomie. 

Un caz este considerat transfrontalier atunci când implică două țări: de exemplu, un adult protejat locuiește în țara A, dar deține active precum o casă sau un cont bancar în țara B sau călătorește în țara B și are nevoie de tratament medical acolo.

Propunerile Comisiei se referă la adulții care, din cauza unei deficiențe sau a insuficienței capacităților personale, nu sunt în măsură să-și protejeze propriile interese. Poate fi vorba despre o deficiență sau insuficiență permanentă ori temporară, printre altele de natură fizică sau psihosocială (ex. handicap intelectual, boală psihică) sau provocată de o boală legată de înaintarea în vârstă (ex. Alzheimer) ori de o modificare a stării de sănătate, cum ar fi coma.

Pentru a le asigura protecția și sprijinul în exercitarea capacității lor juridice, acești adulți pot face obiectul unei măsuri de protecție luate de o instanță judecătorească sau de o autoritate administrativă. De asemenea, ei pot fi ajutați de o persoană (numită reprezentant) pe care au desemnat-o în prealabil să le gestioneze interesele (prin acordarea competențelor de reprezentare). Propunerile Comisiei vor rezolva problemele legate de implicarea mai multor țări atunci când adulții respectivi se află în situație transfrontalieră. Ele vor garanta că protecția juridică acordată într-o țară continuă fără obstacole în alte țări. De asemenea, vor contribui la protejarea drepturilor acestor adulți, inclusiv a dreptului la autonomie și a accesului la justiție. 

Propunerile vor facilita, în același timp, operațiunile transfrontaliere efectuate de reprezentanții adulților și de alte persoane și entități în relația cu respectivii reprezentanți.

Pachetul legislativ constă într-o propunere de regulament a Comisiei care se va aplica în țările UE și o propunere de decizie a Consiliului care va obliga țările UE să adere la Convenția din 13 ianuarie 2000 privind protecția internațională a adulților („Convenția HCCH 2000 privind protecția adulților”).

Regulamentul propus va stabili norme comune privind cooperarea judiciară în cazurile transfrontaliere din UE. Mai exact, normele vor stabili competența internațională a instanțelor și a autorităților care iau măsuri, legislația aplicabilă unui caz și modul în care măsurile luate pentru protecția adulților vor fi recunoscute în alte țări ale UE. Regulamentul va stabili, de asemenea, norme care să reglementeze legislația aplicabilă competențelor de reprezentare și modalitățile de executare a acestora în străinătate. Regulamentul va mai prevedea norme privind cooperarea dintre autoritățile statelor membre, precum și norme de stabilire a comunicării digitale obligatorii, a unui certificat european de reprezentare și a registrelor interconectate.

Convenția HCCH din 2000 privind protecția adulților este o convenție internațională care oferă un cadru juridic aplicabil protecției adulților la nivel internațional, între statele parte la convenție. Aceste state includ în prezent 12 țări ale UE și Elveția, Monaco și Regatul Unit (numai în ceea ce privește Scoția). Pe baza propunerii Comisiei de decizie a Consiliului, toate celelalte țări ale UE (cu excepția Danemarcei) vor fi obligate să adere la Convenția HCCH din 2000 privind protecția adulților. Convenția va fi aplicată de țările UE numai în raport cu alte state parte care nu sunt membre ale UE, și nu în raport cu alte țări din UE. 

În consecință, pachetul legislativ va propune norme standard privind protecția adulților în cazurile transfrontaliere, atât între țările UE, cât și la nivel internațional (cu alte țări care sunt sau vor deveni părți la Convenția HCCH 2000 privind protecția adulților). Acest cadru juridic uniform va soluționa dificultățile existente cu care se confruntă adulții în situații transfrontaliere și va elimina lacunele și inconsecvențele actuale în ceea ce privește protecția juridică a adulților. Astfel, va contribui la o mai bună protecție a drepturilor adulților vulnerabili, va consolida securitatea juridică și previzibilitatea în situațiile transfrontaliere și va îmbunătăți eficacitatea și rapiditatea procedurilor transfrontaliere în ceea ce privește protecția adulților. 

Propunerile nu afectează legislația națională a statelor membre ale UE cu privire la protecția adulților (care reglementează de exemplu tipurile de măsuri de protecție și consecințele acestora, competențele pe care le poate avea un reprezentant al unui adult și limitările acestora etc.).

Propunerile includ doar norme care se vor aplica în cazurile transfrontaliere și răspund, de exemplu, la următoarele întrebări: 

• Ce instanțe naționale au competența de a lua o măsură de protecție cu privire la un adult?
• Legislația cărei țări se va aplica protecției unui adult care are legături cu mai multe țări?
• Cum se pot aplica măsurile de protecție sau competențele de reprezentare în alte țări?
• Cum pot autoritățile din diferite țări să coopereze și să facă schimb de informații cu privire la protecția adulților? 

Propunerile trebuie să fie analizate și discutate de către Parlamentul European și Consiliu. 

Propunerea de regulament trebuie să fie adoptată de Parlamentul European și de Consiliu. Regulamentul va începe să se aplice la 18 luni de la adoptare. Statele membre vor avea la dispoziție încă 4 ani pentru a-și digitaliza canalele de comunicare și 5 ani pentru a crea un registru și a-l interconecta cu registrele altor state membre. 

Propunerea de decizie a Consiliului va trebui să fie adoptată de Consiliu, după consultarea Parlamentului European. Statele membre vor avea apoi la dispoziție 2 ani pentru a se conforma deciziei Consiliului și pentru a adera la Convenția HCCH din 2000 privind protecția adulților.