Resursa proprie bazată pe venitul național brut (VNB), numită și „contribuțiile naționale”, a fost instituită ca o componentă-cheie „reziduală” a sistemului de resurse proprii, pentru a garanta că veniturile totale de la bugetul UE acoperă suficient toate cheltuielile convenite în bugetul anual. Astfel, bugetul UE este întotdeauna inițial echilibrat, adică echilibrat în etapa adoptării sale.
Contribuțiile naționale sunt considerate o sursă de echilibrare a bugetului UE. Acest lucru se datorează faptului că valoarea lor variază de la an la an, în funcție de veniturile totale necesare pentru acoperirea cheltuielilor, după calcularea sumelor provenite din taxele vamale, din contribuțiile bazate pe TVA și din alte surse (amenzi aplicate întreprinderilor care nu respectă normele UE, impozite pe salariile personalului instituțiilor UE, dobânzi bancare și contribuții din partea țărilor terțe).
În timp, contribuțiile bazate pe VNB au devenit componenta predominantă a sistemului de resurse proprii, reprezentând peste 70 % din veniturile UE.
Cum funcționează în practică?
Procentul care urmează să fie aplicat VNB-ului fiecărui stat membru („cota de apel”) variază de la an la an și este stabilit în funcție de ansamblul tuturor celorlalte venituri de la bugetul UE. VNB-ul fiecărui stat membru la prețurile pieței este definit în conformitate cu Sistemul european de conturi naționale și regionale (SEC 2010) – un cadru contabil compatibil pe plan internațional utilizat pentru a descrie o „economie totală” (adică o regiune, o țară sau un grup de țări). Comisia verifică sursele și metodele utilizate de statele membre pentru calcularea VNB.
În funcție de veniturile anuale totale necesare pentru finanțarea cheltuielilor, se aplică apoi o cotă de apel uniformă la VNB-ul fiecărui stat membru. Valoarea totală a resurselor proprii care pot fi colectate de la statele membre este limitată în raport cu VNB-ul UE – suma VNB-ului tuturor statelor membre. Pentru perioada 2021-2027, valoarea totală a resurselor proprii alocate UE pentru a acoperi creditele anuale de plată nu poate depăși 1,40 % din VNB-ul UE. Pentru mai multe informații, consultați secțiunea Plafoane ale veniturilor.
Completarea contribuțiilor bazate pe VNB
Deși contribuțiile bazate pe VNB asigură stabilitate și suficiență bugetului UE, predominanța acestei resurse proprii sporește percepția conform căreia contribuțiile naționale n-ar fi decât un factor de cost. Însă statele membre a căror contribuție la bugetul UE este mai mare decât sumele pe care le primesc direct plătesc în medie mai puțin decât alte state membre ca procent din bogăția lor (venitul național brut – VNB), în timp ce tot ele se numără printre cei mai mari beneficiari ai pieței unice și ai integrării UE.
Toți cei care fac parte din piața unică au de câștigat. Împreună, ei pot să găsească soluții la problemele legate de migrație și să lupte împotriva terorismului și a schimbărilor climatice. UE, care funcționează datorită bugetului UE, generează valoare adăugată pentru toți, valoare care depășește orice calcul matematic.
Din cauza evoluțiilor economice recente, autorităților fiscale și statistice naționale le este greu să măsoare VNB-ul cu precizie, ori acesta constituie elementul de bază pentru evaluarea averii unui stat. Printre factorii care creează dificultăți semnificative în acest sens se numără în special dematerializarea multor servicii, dezvoltarea rapidă a comerțului electronic, ponderea tot mai mare a activelor necorporale și fluctuațiile mari și rapide ale investițiilor de capital străin.
Din aceste motive, pentru a asigura o repartizare echitabilă a obligațiilor între statele membre și pentru a reveni la funcția de echilibrare a resursei proprii bazate pe VNB, reducând în același timp povara asupra statelor membre, Comisia va lucra la introducerea unor noi resurse proprii pentru bugetul UE. Acestea vor completa contribuțiile bazate pe VNB, abordând în același timp aspectele menționate mai sus.