3 principii
Există 3 principii pornind de la care se stabilesc domeniile în care are voie să acționeze UE și cum anume o poate face:
- principiul atribuirii de competențe – Uniunea Europeană are doar competențele conferite de tratatele UE, tratate care au fost ratificate de toate statele membre
- principiul proporționalității – acțiunile UE trebuie să se limiteze la ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor tratatelor UE
- principiul subsidiarității – în domeniile în care pot acționa atât guvernele statelor membre, cât și Uniunea Europeană, UE poate interveni doar dacă acțiunile sale ar fi mai eficiente decât cele naționale.
Domenii legiferate doar de UE
În anumite domenii, singurul legiuitor este Uniunea Europeană. Rolul statelor membre este limitat la aplicarea normelor (fac excepție cazurile în care UE autorizează guvernele naționale să adopte singure anumite reglementări). Pentru aceste domenii, UE are ceea ce tratatele numesc „competențe exclusive”:
- uniunea vamală
- normele în materie de concurență aplicabile pe piața unică
- politica monetară pentru țările din zona euro
- comerțul și acordurile internaționale (în anumite condiții)
- flora și fauna marină reglementată de politica comună în domeniul pescuitului
Domenii legiferate de UE sau de guvernele naționale
În anumite domenii, reglementările pot fi stabilite atât de către Uniunea Europeană, cât și de către statele membre. Însă statele membre pot legifera doar dacă UE nu a propus deja norme în domeniu sau a decis că nu o va face. Pentru aceste domenii, UE are ceea ce tratatele numesc „competențe partajate”:
- piața unică
- ocuparea forței de muncă și afacerile sociale
- coeziunea economică, socială și teritorială
- agricultură
- pescuit
- mediu
- protecția consumatorilor
- transporturi
- rețele transeuropene
- energie
- justiție și drepturi fundamentale
- migrația și afacerile interne
- sănătatea publică (pentru aspectele definite la articolul 168 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene)
- cercetare și spațiu
- cooperare pentru dezvoltare și ajutor umanitar
Domenii în care statele membre legiferează, iar UE doar ajută
În anumite domenii, UE poate doar să sprijine, să coordoneze sau să completeze acțiunile statelor membre. Ea nu poate să adopte reglementări și nici să intervină asupra capacității țărilor membre de a face acest lucru. Pentru aceste domenii, UE are ceea ce tratatele numesc „competențe de sprijinire”:
- sănătate publică
- industrie
- cultură
- turism
- educație și formare profesională, tineret și sport
- protecție civilă
- cooperare administrativă
Cazuri în care UE joacă un rol special
Uniunea primește „competențe speciale” care îi permit să joace un rol special și să depășească atribuțiile conferite de tratate în cazul:
- coordonării politicilor economice și de ocupare a forței de muncă
- definirii și punerii în aplicare a politicii externe și de securitate comune
- utilizării „clauzei de flexibilitate”, care se aplică în condiții foarte stricte și îi permite UE să acționeze în afara domeniilor sale obișnuite de competență.