Sarcinile legate de legislație
Comisia propune și aplică reglementări care se aliniază obiectivelor tratatelor UE. Ea încurajează participarea întreprinderilor și a cetățenilor în procesul legislativ și se asigură că normele sunt corect puse în aplicare, evaluate și, dacă este nevoie, modificate.
Domeniile în care poate legifera UE
Fiecare acțiune întreprinsă de UE se bazează pe tratatele aprobate în mod democratic de către membrii săi. Tratatele sunt acorduri cu caracter obligatoriu din punct de vedere juridic, semnate de toate țările UE, care stabilesc obiectivele UE, regulile de funcționare a instituțiilor europene, procedurile decizionale și relațiile dintre Uniunea Europeană și statele sale membre. Ele reprezintă fundamentul legislației UE.
UE poate acționa doar în domeniile în care statele membre au autorizat-o să facă acest lucru, prin intermediul tratatelor UE. Tratatele precizează cine poate legifera în fiecare domeniu: UE, guvernele naționale sau Uniunea și guvernele.
Tipuri de legislație europeană
Domeniile în care acționează UE
Propunerea reglementărilor
Comisia Europeană planifică, pregătește și propune noile norme europene. Are dreptul să facă acest lucru din proprie inițiativă. Orice reglementare propusă trebui să apere interesele cetățenilor europeni și pe cele ale întregii Uniuni. Propunerile legislative elaborate de Comisie sunt prezentate Parlamentului European și Consiliului Uniunii Europene, care trebuie să ajungă la un acord asupra textului înainte ca acesta să poată deveni parte din dreptul european.
Planificarea și propunerea normelor UE
Îmbunătățirea legiferării
Comisia încurajează cetățenii, întreprinderile, autoritățile publice și orice alte părți interesate să participe la procesul de elaborare a legislației europene. De aceea, a creat așa-numitele „instrumente pentru o mai bună legiferare”.
Astfel, ea poate propune noi norme ținând cont de date concrete și de opiniile tuturor părților interesate.
O mai bună legiferare: de ce și cum
Elaborarea normelor de aplicare
După adoptarea unei legi, Consiliul Uniunii Europene sau Parlamentul European poate autoriza Comisia să adopte două tipuri de acte fără caracter legislativ: acte de punere în aplicare (menite să asigure aplicarea corectă a unui act legislativ) și acte delegate (prin care actul legislativ poate fi actualizat pentru a reflecta schimbările dintr-un anumit sector).
Actele de punere în aplicare și actele delegate
Asigurarea aplicării corecte
Comisia trebuie să monitorizeze dacă legislația UE este aplicată corect și la timp, în rolul său de „gardian al tratatelor”.
De aceea, poate lua măsuri atunci când constată că un stat membru fie nu a transpus toate dispozițiile unei directive în legislația națională până la termenul-limită, fie nu a aplicat corect legislația UE.
Dacă autoritățile naționale dintr-o țară nu transpun și nu aplică normele europene, Comisia poate iniția o acțiune formală în constatarea neîndeplinirii obligațiilor împotriva țării în cauză.
Monitorizarea transpunerii directivelor UE
Procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor
Evaluarea și modificarea legislației
Comisia verifică periodic dacă normele UE au dus la rezultatele dorite pentru întreprinderile și cetățenii europeni.
Rezultatele evaluărilor ajută Comisia să decidă dacă acțiunile UE trebuie menținute sau modificate.
Alături de programul REFIT al Comisiei, evaluările (individuale) și verificările adecvării (pentru pachete de norme) reduc din complexitatea și costurile aplicării legislației UE.
Agenda pentru o mai bună legiferare prevede inclusiv posibilitatea ca orice european să formuleze observații cu privire la evaluările și verificările adecvării programate și să participe la consultările publice privind evaluările în curs.