Protecția avertizorilor de integritate

Activități ilegale și practici abuzive pot apărea în orice organizație, publică sau privată, de mici sau mari dimensiuni. Ele pot lua mai multe forme, cum ar fi corupție sau fraudă, practici comerciale incorecte sau neglijență. Dacă nu sunt luate măsuri, acestea pot aduce prejudicii grave interesului public.

Persoanele care lucrează pentru o organizație sau care sunt în contact cu aceasta în cadrul activităților lor profesionale sunt deseori primele care află despre existența unor astfel de activități și au, prin urmare, o poziție privilegiată pentru a-i informa pe cei care pot rezolva problema.

Avertizorii de integritate, adică persoanele care raportează (în cadrul organizației respective sau unei autorități externe) sau divulgă (publicului) informații privind un fapt ilegal obținute într-un context profesional, ajută la prevenirea prejudiciilor și la detectarea amenințării sau a prejudicierii interesului public. Dacă nu ar face acest lucru, este probabil că informațiile respective nu ar ieși la iveală.

Cu toate acestea, măsurile aplicate la nivel european pentru protejarea avertizorilor de integritate sunt inegale și fragmentate. În consecință, deseori aceștia nu au curajul să își raporteze preocupările de teama represaliilor.

Din aceste motive, la 23 aprilie 2018, Comisia Europeană a prezentat un pachet de inițiative care include o propunere de directivă privind protejarea persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii și o comunicare care stabilește un cadru juridic cuprinzător pentru protejarea avertizorilor de integritate în scopul apărării interesului public la nivel european, instituie canale de raportare ușor accesibile, subliniază obligația de a păstra confidențialitatea, interzice represaliile împotriva avertizorilor și stabilește măsuri de protecție specifice.

Directiva (UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2019 privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii a fost adoptată la 23 octombrie 2019 și a intrat în vigoare la 16 decembrie 2019. Statele membre urmau să transpună directiva în legislația lor națională până pe 17 decembrie 2021.